Dictionar

angiom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. angiome)

1. (med.) tumoare benignă a vaselor sangvine sau limfatice.
2. (med.) tumoră benignă cauzată de o dezvoltare exagerată și anormală a vaselor de sânge din piele.
 

adenolimfangiom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adéno-lymphangiome)

1. limfangiom care conține celule limfatice.
 

angiomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. angiomalacie)

1. (med.) diminuare a elasticității unui vas sangvin sau limfatic; înmuierea pereților vaselor de sânge.
 

angiomatoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiomatose)

1. afecțiune (congenitală) prin formarea unui mare număr de angioame, pe piele sau în organele interne.
 

angiomegalie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. angiomégalie, engl. angiomegaly)

1. (med.) augmentație anormală a dimensiunii unui vas de sânge; dilatare a vaselor sangvine.
 

angiomiom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiomyome)

1. tumoare din fibre musculare și numeroase vase.
 

chilangiom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chylangiome)

1. dilatație varicoasă a vaselor chilifere.
 

adenolimfangiom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adéno-lymphangiome)

1. limfangiom care conține celule limfatice.
 

angiolipom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiolipome)

1. angiom infiltrat în țesutul adipos.
 

cavernom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cavernome)

1. (med.) hemangiom cu cavități mari.
2. (med.) anomalie a unui grup de vase de sânge, care se situează de obicei în creier și măduva spinării; angiom cavernos.
 

hemangioblastom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. hémangioblastome)

1. (med.) tumoare vasculară benignă, cu creștere lentă, care se găsește cel mai adesea în fosa posterioară, în cerebel; hemangiom capilar malign, cu localizare cerebrală; angioblastom.
 

hemangiomatoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hémangiomatose)

1. (med.) angiomatoză hemoragică; afecțiune caracterizată printr-o multitudine de hemangioame.