Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anglicanisme)
1. religie de stat a Angliei, cu caracter reformat, constituită oficial în 1562 sub Elisabeta I.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr., engl. anglican, lat. anglicanus)
1. (adept) al anglicanismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. presbytérianisme)
1. sistem ecleziastic preconizat de Calvin, care conferea conducerea bisericii unui corp mixt de pastori şi laici.
2. confesiune protestantă, desprinsă din anglicanism, care nu recunoaşte autoritatea episcopilor.