latență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. latence)

1. starea sau caracterul a ceea ce este latent; faptul de a fi latent, ascuns.
2. decalajul de timp dintre un stimul și o reacție.
3. fenomen, sentiment latent.
4. întârziere în manifestarea unui lucru.
5. (bot.) starea unei plante ale cărei funcții vitale par să fie temporar suspendate.
6. (informatică) timpul necesar unui pachet de date pentru a călători de la sursă la destinație printr-o rețea.
7. (med., biol.) inactivitate aparentă.
8. (psihanaliză) perioadă de ~ = perioadă intermediară între prima copilărie și adolescență, în care se poate observa o pauză în evoluția sexualității.
9. (psihiatrie) perioada în care nu se manifestă un simptom traumatic.

latență

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT latentia
2. FR latence; période de latence; période d’incubation
3. EN latency; latent period
4. DE Latenz; latenter Zustand; Latenzzeit
5. RU лaтентность; лaтентный период
6. HU lappangás, lappangási idő, lappangási állapot, látens jelleg

anhidrobioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anhydrobiose)

1. stare de deshidratare a unor organisme, animale sau vegetale, în viața latentă.

criptoblast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryptoblaste)

1. mugur aflat în stare latentă.

estivație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. estivation)

1. stare de inactivitate, cu un metabolism redus, vara, specifică unor animale.
2. (bot.) perioada de viață latentă datorită condițiilor excesive de temperatură sau de uscăciune din timpul verii.
3. preflorație.

germina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat., it. germinare)

1. a încolți, a începe să se dezvolte.
2. (despre o materie organică sau un organ) a trece de la viața latentă sau embrionară la cea activă.

hibernant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hibernant)

1. (despre animale) care hibernează.
2. (despre plante) care germinează toamna, înflorind numai în primăvara următoare; (despre muguri) care iernează în stare latentă.

hibernare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (hiberna)

1. stare de viață latentă a unor organisme în timpul ierbii; hibernație.
2. (fig.) inactivitate, lenevie.