Parte de vorbire: s.
Origine: (it. latitudine, fr. latitude, lat. latitudo)
1. poziția în grade a unui punct de pe glob sau a unui astru față de un plan ecuatorial de referință.
2. (mat.) una dintre coordonatele polare spațiale, reprezentând unghiul format de raza vectoare a unui punct dat cu planul triedrului ortogonal la care se raportează punctul.
3. (fig.) libertate de acțiune, de alegere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collatitude)
1. complement al latitudinii unui punct de pe sfera terestră sau cerească.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. platitude)
1. banalitate, mediocritate; vorbă, idee banală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banalité)
1. caracterul a ceea ce este banal; platitudine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. écliptique)
1. adj. referitor la ecliptică.
2. coordonate ~e = latitudinea și longitudinea aștrilor pe sfera cerească.
3. s. f. orbită descrisă de Soare în mișcarea lui aparentă anuală pe bolta cerească.
4. axa ~cii = diametru al sferei cerești perpendicular pe planul eclipticii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. océanique, lat. oceanicus)
2. specific regiunilor de uscat din apropierea oceanului.
3. climă ~ă = climă la marginea continentelor, la latitudine medie, caracterizată prin temperaturi dulci şi prin abundenţa precipitaţiilor repartizate pe tot timpul anului.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. parallèle, lat. paralelus, gr. parallelos, /II/ germ. Parallele)
1. adj. (mat.; despre drepte, planuri) care se află la o distanță constantă unul de altul și care nu se pot întâlni oricât ar fi prelungite.
2. care se produce concomitent și se desfășoară în mod similar cu altceva.
3. (inform.; despre operații) în care ansamblul de biți este tratat simultan; (despre mașini, organe) unde mai multe operații se efectuează simultan.
4. s. n. dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele.
5. s. f. linie, suprafață situată în toată întinderea ei la egală distanță de altă linie sau suprafață cu care nu se întretaie oricât de mult s-ar prelungi.
6. fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egală latitudine de pe suprafața Pământului.
7. (pl.) aparat de gimnastică din două bare paralele susținute de stâlpi.
8. comparație, apropiere între două ființe, lucruri, fenomene etc., în care se scot în evidență asemănările și deosebirile; parallelism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prosaïsme)
1. caracterul a ceea ce este prozaic; (p. ext.) platitudine, banalitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prose, lat. prosa)
1. mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificaţie; scriere în acest mod.
2. manieră de exprimare specifică unui autor, unei școli, unei ere, unui mediu; ansamblul de texte care caracterizează această manieră.
3. totalitatea operelor în proză ale unui scriitor, ale unui popor etc.
4. operă scrisă de cineva, marcată de personalitatea sa.
5. (fig.) platitudine, banalitate, fapt comun.