Dictionar

Rezultate principale (Legenda):

Legenda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. légender)

1. a însoţi un desen, o hartă etc. de un titlu, de o notiţă explicativă.


Legendă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. légende, lat. legenda)

1. povestire cu caracter fantastic, miraculos, transmisă în special pe cale orală, în care se explică apariția unor plante, animale, locuri etc.

2. piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter narativ.

3. inscripție (pe o monedă, medalie).

4. explicație dată semnelor convenționale de pe o hartă etc.

5. text care se găsește sub un desen, sub o gravură, schemă etc.


Rezultate secundare (Legenda):

Legendar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. légendaire)

1. de, din legendă; fabulos; fantastic, extraordinar.


Alcion

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. alcyon)

1. pescăruş albastru.

2. pasăre marină legendară.

3. animal marin care formează colonii de mici polipi.


Amazoană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amazone)

1. (mit.) femeie dintr-un trib războinic legendar, bună călăreaţă, care îşi tăia sânul drept pentru a putea mânui mai uşor arcul.

2. (fam.) călăreaţă.


Argus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argus)

1. (mit.) personaj legendar cu o sută de ochi.

2. (fig.) om cu privire ageră, pătrunzătoare; păzitor vigilent.

3. gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele împestriţate de numeroase pete rotunde, din arhipelagul Malaysiei.


Atlant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., it. atlante)

1. statuie, bărbat într-o atitudine de efort, ca suport pentru balcoane şi bovindouri; telamon.

2. locuitor al legendarei Atlantida.


Baladă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballade)

1. poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta şi se recita.

2. poezie epică, populară sau cultă, care narează fapte istorice sau legendare; cântec bătrânesc.

3. (muz.) compoziţie vocală sau instrumentală cu caracter narativ.

4. (jaz) interpretare rapsodică a unei piese de către un solist acompaniat de orchestră.


Ciclopean, -ă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (fr. cyclopéen)

1. (antichitate) care ține de ciclopi; care se referă la ciclop; datând din vremea legendară a ciclopilor; ciclopic.

2. califică o metodă de construcție primitivă care utilizează blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită.

3. (și figurat) imens, gigantic.