Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acceptabilité)
1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.
2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.
3. (lingvistică) însuşirea unui enunţ de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.
4. (antonim) inacceptabilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. inacceptabilité)
1. faptul de a nu fi acceptabil; neacceptabilitate.
2. (lingvistică) însușire a unui enunț de a nu fi acceptabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. inacceptabilité)
1. faptul de a nu fi acceptabil; neacceptabilitate.
2. (lingvistică) însușire a unui enunț de a nu fi acceptabil.