Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. leucémie)
1. boală a sângelui caracterizată prin proliferarea anormală a leucocitelor; leucoză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aleucémie)
1. leucemie fără creşterea numărului leucocitelor în sânge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. érythro-leucémie)
1. formă de leucoză constând în asocierea de poliglobulie şi leucemie, care evoluează paralel; eritroleucoză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aleucémie)
1. leucemie fără creşterea numărului leucocitelor în sânge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chlorome)
1. tumoare verzuie a oaselor, în cazuri de leucemie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. érythro-leucémie)
1. formă de leucoză constând în asocierea de poliglobulie şi leucemie, care evoluează paralel; eritroleucoză.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. érythroleucose)
1. (med.) varietate de leucoză, de obicei acută, caracterizată printr-o eritroblastoză sanguină și/sau medulară, cu frecvente atipii ale eritroblaștilor; eritroleucemie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. leucémique)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. leucose)
1. (med.) maladie caracterizată prin înmulțirea anormală a globulelor albe și prin prezența unor leucocite imature; leucemie.
2. ~a găinilor = boală virotică și transmisibilă, răspândită prin ouăle infectate ale găinilor.