Dictionar

Rezultate principale (Animism):

Animism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. animisme)

1. credinţă primitivă potrivit căreia obiectele şi fenomenele naturii ar fi însufleţite; spiritualizare, personificare a forţelor şi fenomenelor naturii.


Rezultate secundare (Animism):

Unanimism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. unanimisme)

1. orientare literară din Franța, concepută de scriitorul Jules Romains la începutul sec. XX, care își propunea exprime viața, conștiința, sentimentele colective ale mulțimii sau ale unor grupuri sociale.

2. (sens curent) tendință spre consens, acord complet.


Animist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. animiste)

1. I. referitor la animism, credința orice lucru are un suflet.

2. care profesează animismul, este marcat de animism.

3. II. adept al animismului.

4. persoană care credea obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite.


Superstiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. superstition, lat. superstitio)

1. credinţă primitivă, bazată pe rămăşiţe ale animismului şi magiei, în spirite bune sau rele, miracole, farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, numere fatidice etc.


şintoism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. shintoïsme)

1. religie tradiţională a japonezilor, religia de stat până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, caracterizată prin animism, venerarea Soarelui ca divinitate principală şi prin cultul spiritelor strămoşilor, al eroilor şi al mikadoului.

2. (var.) shintoism.


Unanimist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. unanimiste)

1. (adept) al unanimismului.

2. I. care aparține, care se raportează la unanimism; referitor la unanimism.

3. (politică) referitor la unanimitate.

4. II. susținător al unanimismului.