Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anis, lat. anisum)
1. plantă aromatică din familia umbeliferelor, din Orient, cu flori mici, albe, conţinând ulei eteric; anason, anison.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisette)
1. lichior preparat din alcool, apă, zahăr şi anason.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anisien)
1. (din) primul etaj al triasicului mediu alpin; virglorian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisidine)
1. esenţă aromatică extrasă din anason, pentru a parfuma unele băuturi alcoolice.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. anisos „inegal”)
1. „inegalitate, variație; inegal, diferit, asimetric”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisole)
1. eter metilic al fenolului, lichid cu miros plăcut, ca solvent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (an- + istoric, cf. fr. anhistorique)
1. situat în afara realităţilor concret-istorice.
2. fără a ține cont de istorie, de contextul istoric.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)
1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiotrophie)
1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiose)
1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abomination, lat. abominatio)
1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârşăvie, nelegiuire, ticăloşie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acellulaire, lat. acellularis)
1. (despre organisme) fără structură celulară; necelular.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétose)
1. boală la rumegătoare determinată de prezenţa în exces de corpi cetonici în organism.