Dictionar

aniversa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (aniversar)

1. a sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment.
 

aniversar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anniversaire)

1. care amintește de un eveniment petrecut în aceeași zi cu unul sau mai mulți ani înainte; care revine în fiecare an.
 

aniversare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aniversa)

1. faptul de a aniversa; zi în care se aniversează ceva.
 

aniversativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aniversa + -/t/iv)

1. cu caracter de aniversare; aniversar.
 

aniversare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aniversa)

1. faptul de a aniversa; zi în care se aniversează ceva.
 

aniversativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aniversa + -/t/iv)

1. cu caracter de aniversare; aniversar.
 

centenar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. centenarius, fr. centenaire)

1. s. n. împlinirea a o sută de ani de la un eveniment însemnat; aniversare a acestui eveniment.
2. adj., s. m. f. (om) de o sută de ani.
 
 
 

gratula

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (germ. gratulieren, it. gratulare, lat. gratulari)

1. a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări et cetera; a (se) felicita.