Dictionar

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
 

accesa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (engl. access)

1. (inform.) a avea acces, a intra într-o rețea, într-un program.
2. a obține o instrucțiune din memorie, pentru a o executa.
 

accesibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accessible, lat. accessibilis)

1. la care se poate ajunge (ușor).
2. ușor de înțeles.
 

accesibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accessibilité)

1. calitatea a ceea ce este accesibil; însușirea de a fi accesibil.
2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.
3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.
4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.
 

accesibiliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (accesibil + -iza)

1. a face posibil accesul.
2. a face (mai) accesibil tuturor, inclusiv persoanelor cu dizabilități.
 

accesibilizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. accessibilisation)

1. faptul de a face posibil accesul, de a face accesibil.
 

accesiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accession, lat. accessio)

1. (jur.) mod de dobândire a unei proprietăți prin alipirea unui bun la altul mai important.
 

abord

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abord)

1. abordare.
2. (chir.) cale de acces la un organ.
 

abordabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abordable)

1. care poate fi abordat, de care te poți apropia ușor, care nu face dificultăți, care nu pune piedici; accesibil.
 

accede

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. accéder, lat. accedere)

1. a avea acces (la un loc, la o situație et cetera); a pătrunde.
2. a ajunge la ceva, undeva.
3. a fi de acord; a consimți.
 

accesa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (engl. access)

1. (inform.) a avea acces, a intra într-o rețea, într-un program.
2. a obține o instrucțiune din memorie, pentru a o executa.
 

accesibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accessibilité)

1. calitatea a ceea ce este accesibil; însușirea de a fi accesibil.
2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.
3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.
4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.
 

accesibiliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (accesibil + -iza)

1. a face posibil accesul.
2. a face (mai) accesibil tuturor, inclusiv persoanelor cu dizabilități.