Dictionar

anofel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anophèle, gr. anopheles)

1. țânțar ~ = țânțar a cărui femelă transmite microbul malariei.
 

anofelism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anophélisme)

1. prezența de țânțari anofeli într-o anumită zonă.
 

anofelogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anophélogène)

1. (despre terenuri, bălți) care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli.
 

anofelism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anophélisme)

1. prezența de țânțari anofeli într-o anumită zonă.
 

anofelogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anophélogène)

1. (despre terenuri, bălți) care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli.
 

hematozoar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hématozoaire)

1. protozoar parazit care trăiește în sângele animalelor și în tubul digestiv al țânțarului anofel, agentul patogen al malariei; plasmodiu.