Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. magma)
1. masă incandescentă fluidă sau vâscoasă din interiorul Pământului, care prin solidificare formează rocile magmatice.
2. (med.) masă gelatinoasă rezultată din necrozarea sau topirea unor ţesuturi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. magmatique)
1. referitor la magmă şi la magmatism.
2. rocă ~ă = (sau eruptivă) = rocă rezultată din procesul de solidificare a magmei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. magmatisme)
1. totalitatea proceselor în legătură cu deplasarea magmei în scoarţa terestră.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. magmatogène)
1. (despre procese geologice şi zăcăminte minerale) legat de activitatea magmatică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apomagmatique)
1. (despre agregate cristaline sau amorfe) format din crăpăturile scoarţei terestre din soluţii magmatice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asthénosphère)
1. partea superioară a „mantalei” Pământului, din magmă vâscoasă, situată imediat sub litosferă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. augite)
1. mineral din grupa piroxenilor, constituent al rocilor magmatice efuzive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autolithe)
1. rocă magmatică înglobată în altă rocă, împreună cu care a provenit din aceeaşi magmă iniţială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auto-métamorphisme)
1. transformare a rocilor eruptive sub influenţa soluţiilor fierbinţi provenite din propria lor magmă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banatite)
1. rocă magmatică intruzivă, alcătuită din granodiorit, granit etc.