Dictionar

Mandata

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. mandater)

1. a dispune, a ordonanța plătirea unei sume.

2. a încredința cuiva un mandat; a împuternici.


Mandatar, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. mandataire, germ. Mandatar)

1. cel căruia i s-a dat un mandat; împuternicit.

2. persoană căreia i s-a încredinţat administrarea unei unităţi comerciale.

3. (înv.) ~ al națiunii = deputat.

4. (Bucov.; înv.) funcționar administrativ; dregător.

5. (anton.) mandant.


Chiliarhie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chiliarchie)

1. (antic.) diviziunea falangei grecești, compusă din 1024 de oameni și comandată de un chiliarh; demnitatea de chiliarh.


Comandă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commande)

1. ordin, dispoziţie, poruncă.

2. ton de ~ = ton poruncitor.

3. conducere a unei unităţi militare.

4. post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor şi de unde transmite comanda operaţiilor.

5. ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mişcări.

6. acţiune de comandare a unui sistem tehnic.

7. echipamentul necesar efectuării ei.

8. dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloţi acţioneze comenzile.

9. (inform.) instrucţiune, parte integrantă a informaţiei transmise calculatorului de către utilizator.

10. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaş, unui antreprenor etc.

11. marfa comandată.

12. de ~ = executat după indicaţiile clientului.

13. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărţilor, cabina comandantului etc.

14. parâmă subţire (saulă) cu care se înfăşoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea.


Ecluză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écluse)

1. construcție hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar.

2. cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană.

3. cameră care permite ieșirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia.

4. compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic.


Electropneumatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électropneumatique)

1. (despre un aparat) în care acţiunea aerului comprimat este comandată de electrovalve.


Magnetron

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. magnétron)

1. tub electronic în care intensitatea curentului de electroni este comandată de un câmp magnetic exterior.


Postcură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. postcure)

1. perioadă de repaus, recomandată într-o staţiune, după efectuarea unei cure (balneare).