Dictionar

maremă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. maremme, it. maremma „coastă mlăștinoasă”)

1. pământ, teren mlăștinos și nesănătos, situat pe malul mării.
 

marematic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. maremmatique)

1. care aparține maremei, privitor la maremă, de maremă.
2. referitor la mlaștini.
 

marematic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. maremmatique)

1. care aparține maremei, privitor la maremă, de maremă.
2. referitor la mlaștini.