Dictionar

marionetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. marionnette)

1. păpușă manevrată cu sfori, care interpretează diferite roluri pe o scenă specială.
2. (fig.) executant servil, lipsit de individualitate.
3. (mar.) scripete vertical turnant, la piciorul catargului, servind la ghidarea manevrelor.
 

guvern-marionetă

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (guvern + marionetă)

1. (politică) guvern care nu are autonomie, care este instrumentul puterilor străine sau al puterii ocupante; guvern manipulat de forțe aflate în umbră.
 

fantoșă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fantoche)

1. marionetă, păpușă trasă de sfori.
2. (fig.) om de paie.
 

guignol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. guignol)

1. marionetă.
2. teatru de marionete.
3. (fig.) paiață, om ridicol.
 

polichinelle

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. polichinelle)

1. personaj caraghios din comedia bufă.
2. marionetă cu cocoașă în față și în spate.
3. (fig.) persoană considerată în societate ca un bufon.
4. persoană lipsită de o linie fermă de conduită și de o opinie personală constantă.
5. secretul lui ~ = secret cunoscut de toată lumea.
 

ventriloc, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. ventriloque)

1. persoană care poate vorbi fără a mișca buzele și gura, dând impresia că vorbește din abdomen.
2. (în particular) artist care interpretează cu o marionetă și care folosește această tehnică pentru a da impresia că vocea iese din gura păpușii.
3. (sinon.) engastrimit.
4. (var.) ventrilog.
 

jucărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (juca + -ărie)

1. obiect cu care se joacă copiii.
2. (fig.) persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; persoană fără voință; păpușă, marionetă.
3. (fig.) lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic.
4. ~ sexuală = obiect folosit pentru a obține plăcere sexuală.
5. (var.) giucărie.