masca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. masquer)

1. tr., refl. a(-și) acoperi fața cu o mască.
2. tr. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșlea.
3. a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de luptă, diverse obiective; a camufla.
4. (mar.) a orienta astfel un velier încât velele să primească vântul din față, stopând nava.
5. a interpune o velă între vânt și o altă velă, împiedicând-o să primească vânt.
6. a manevra astfel un velier încât să ajungă în vântul altei ambarcații cu vele.
7. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, făcându-l ininteligibil.

mască

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. masque, germ. Maske, rus. maska)

1. figură de lemn cu care actorii antici își acopereau fața.
2. față falsă de carton, de stofă etc. cu care își acoperă cineva figura.
3. a-și scoate (sau a-și lepăda) ~a = a se demasca, a apărea în adevărata lumină, a-și arăta adevărata față.
4. persoană mascată.
5. (fig.) înfățișare, figură falsă; imagine convențională.
6. înfățișare a feței cauzată de un sentiment puternic, de o boală.
7. (psih.) comportament cu caracter inautentic, fals.
8. machiaj.
9. preparat cosmetic care se aplică pe față pentru îngrijirea tenului.
10. ~ mortuară = mulaj în ghips al feței unui mort.
11. dispozitiv, aparat care acoperă sau protejează corpul ori fața unui om, animal etc.
12. dispozitiv sau înveliș de protecție a unui element de construcție.
13. (inform.) vector binar pentru izolarea unor anumite zone ale unei date.
14. ~ de gaze = aparat aplicat etanș pe față pentru protecția împotriva gazelor de luptă.
15. (la baraje) ecran de etanșare.
16. cașeu.
17. adăpost individual pe câmpul de luptă.

antimască

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antimasque)

1. (teatru) dans comic sau grotesc prezentat înaintea sau între actele spectacolelor baroce numite măști; interludiu comic.

autodemasca

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + demasca)

1. a se demasca singur, arătându-și adevărata față.
2. (fig.) a-și dezvălui singur caracterul, planurile, conduita, etc.
3. a se face singur cunoscut inamicului; a se trăda.

bergamască

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bergamasque, it. bergamasco)

1. vechi dans și cântec popular italian cu ritm vioi, interpretat de un grup de femei și bărbați așezați în cerc; melodie după care se executa acest dans.
2. (zool.) rasă de oi din Italia; oaie care aparține acestei rase.

demasca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. démasquer)

1. tr., refl. a(-și) scoate masca.
2. a denunța; a(-și) dezvălui caracterul, planurile, intențiile.
3. tr. a descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, obiectivele, planurile.

mascabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. masquable)

1. care poate fi mascat sau ascuns.
2. (antonim) afișabil, demascabil.

mascadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Maskade)

1. (marină) mișcare bruscă de rotație transmisă unei nave ancorate sau în mers de o rafală puternică de vânt, un curent marin sau o mișcare de cârmă; ambardee.

afișabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affichable)

1. care poate fi afișat.
2. (antonim) mascabil.

ambardee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. embardée)

1. (marină) abatere involuntară de la drum a unei nave datorită vântului, curenților marini; mascadă.

antifascism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antifascisme)

1. mișcare socială și politică care combate și demască ideile și practicile fascismului.

arlechin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. arlecchino, fr. arlequin)

1. s. m. personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta mască și un costum pestriț.
2. s. n. panou lateral și draperie care încadrează deschiderea scenei.
3. fiecare dintre reflectoarele laterale din fața scenei.

autodemasca

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + demasca)

1. a se demasca singur, arătându-și adevărata față.
2. (fig.) a-și dezvălui singur caracterul, planurile, conduita, etc.
3. a se face singur cunoscut inamicului; a se trăda.

bară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barre)

1. drug de metal (destinat prelucrării).
2. piesă de metal sau de lemn, în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.
3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.
4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.
5. șut în stâlpul porții de fotbal.
6. barieră care desparte pe judecători de avocați și împricinați; locul de unde se pledează în fața justiției.
7. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.
8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.
9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.
10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.
11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.
12. mascaret.