Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. maximaliser)
1. a duce până la punctul cel mai înalt, a acorda cea mai mare valoare; a deveni maxim; a maximiza.
2. (antonime) a minimaliza, a minimiza.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. maximiser)
1. a da unui fapt, unei idei cea mai înaltă valoare posibilă; a maximaliza.
2. (mat.) a da unei cantităţi valoarea maximă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (minimiza)
1. redus la minimum; minimalizat.
2. (antonime) maximizat, maximalizat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (maximiza)
1. acțiunea de a maximiza și rezultatul ei; maximalizare.
2. aducere la valoarea maximă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (minimaliza)
1. acțiunea de a minimaliza și rezultatul ei; minimizare.
2. diminuare a valorii, a importanței cuiva sau a ceva.
3. (antonime) maximalizare, maximizare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (maximiza)
1. care este la valoarea maximă; maximalizat.
2. care a fost mărit la maxim; maximalizat.
3. (antonime) minimizat, minimalizat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (minimaliza)
1. redus la minimum ca importanță, valoare et cetera; bagatelizat, diminuat, minimizat.
2. (antonime) maximizat, maximalizat.