Dictionar

Rezultate principale (Medicină):

Medicină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. medicina, germ. Medizin)

1. știință care studiază mijloacele de prevenire și tratare a bolilor.

2. ~ veterinară = știință având drept obiect apărarea sănătății animalelor.

3. ~ judiciară = ramură a medicinei care se ocupă cu efectuarea expertizelor și examenelor medicale pentru clarificarea unor cazuri de omor, de loviri etc.


Rezultate secundare (Medicină):

Aeromedicină

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aeromedicine, germ. Aeromedizin)

1. ramură a medicinei care se ocupă cu studiul influenţei zborului asupra organismului.


Biomedicină

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. biomedicine)

1. domeniu interdisciplinar bazat pe transferul de principii între biologie şi medicină.


Geomedicină

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. geomedicine)

1. studiul condiţiilor fizice ale unei regiuni în raport cu sănătatea omului.


Medicinal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. médicinal, lat. medicinalis)

1. care se foloseşte ca medicament.


Medicinal; oficinal; curativ; terapeutic; vindecător

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT officinalis

2. FR medicinal; officinal; curatif

3. EN medicinal; medical; officinal; curative; healig

4. DE medizinisch; offizinell; offizinal; arzneilich; heilkräftig

5. RU лекaрственный; целебный; лечебный

6. HU orvosi; gyógyító; gyógyászati


Aloe

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aloès, lat., gr. aloe)

1. plantă exotică din familia liliaceelor, din ale cărei frunze se extrage o substanţă întrebuinţată în medicină.


Alopatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allopathie)

1. (med.) medicină convențională bazată pe administrarea de substanțe active care vizează contracararea efectelor și cauzelor bolilor.

2. (antonim) homeopatie.


Aromat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aromate, lat. aromatum)

1. substanţă care răspândeşte o aromă; mirodenie.

2. substanță odoriferantă aparținând în general regnului vegetal (mai rar regnului animal) și folosită în medicină, în parfumerie și mai ales la gătit ca ingredient sau condiment.


Arteriograf

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. artériographe)

1. dispozitiv utilizat în medicină pentru înregistrarea grafică a pulsațiilor arteriale; sfigmograf.


Balsamic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balsamique)

1. care conține balsam; parfumat cu balsam sau evocând mirosul de balsam.

2. care ține de balsam, care se referă la balsam; (înv.) balsamiu.

3. care are o proprietate, virtute sau calitate analogă cu cea a balsamului.

4. (medicina) califică un medicament care este utilizat sau care este el însuși un balsam.

5. care calmează mucoasele inflamate și care frânează secrețiile abundente.

6. plantă = plantă care secretă balsam sau exală un miros plăcut.

7. oțet ~ = tip de oțet cu aromă dulce-acrișoară produs în Italia din must de struguri fiert.

8. (fig.) care vindecă bolile sufletului.


Benzoic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzoïque)

1. acid ~ = acid aromatic din unele răşini vegetale (smirnă), folosit în medicină, în parfumerie şi în industria coloranţilor.