Rezultate principale (Medicină):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. medicina, germ. Medizin)
1. știință care studiază mijloacele de prevenire și tratare a bolilor.
2. ~ veterinară = știință având drept obiect apărarea sănătății animalelor.
3. ~ judiciară = ramură a medicinei care se ocupă cu efectuarea expertizelor și examenelor medicale pentru clarificarea unor cazuri de omor, de loviri etc.
Rezultate secundare (Medicină):
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aeromedicine, germ. Aeromedizin)
1. ramură a medicinei care se ocupă cu studiul influenţei zborului asupra organismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. biomedicine)
1. domeniu interdisciplinar bazat pe transferul de principii între biologie şi medicină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. geomedicine)
1. studiul condiţiilor fizice ale unei regiuni în raport cu sănătatea omului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. médicinal, lat. medicinalis)
1. care se foloseşte ca medicament.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT officinalis
2. FR medicinal; officinal; curatif
3. EN medicinal; medical; officinal; curative; healig
4. DE medizinisch; offizinell; offizinal; arzneilich; heilkräftig
5. RU лекaрственный; целебный; лечебный
6. HU orvosi; gyógyító; gyógyászati
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aloès, lat., gr. aloe)
1. plantă exotică din familia liliaceelor, din ale cărei frunze se extrage o substanţă întrebuinţată în medicină.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allopathie)
1. (med.) medicină convențională bazată pe administrarea de substanțe active care vizează contracararea efectelor și cauzelor bolilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aromate, lat. aromatum)
1. substanţă care răspândeşte o aromă; mirodenie.
2. substanță odoriferantă aparținând în general regnului vegetal (mai rar regnului animal) și folosită în medicină, în parfumerie și mai ales la gătit ca ingredient sau condiment.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. artériographe)
1. dispozitiv utilizat în medicină pentru înregistrarea grafică a pulsațiilor arteriale; sfigmograf.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balsamique)
1. care conține balsam; parfumat cu balsam sau evocând mirosul de balsam.
2. care ține de balsam, care se referă la balsam; (înv.) balsamiu.
3. care are o proprietate, virtute sau calitate analogă cu cea a balsamului.
4. (medicina) califică un medicament care este utilizat sau care este el însuși un balsam.
5. care calmează mucoasele inflamate și care frânează secrețiile abundente.
6. plantă ~ă = plantă care secretă balsam sau exală un miros plăcut.
7. oțet ~ = tip de oțet cu aromă dulce-acrișoară produs în Italia din must de struguri fiert.
8. (fig.) care vindecă bolile sufletului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzoïque)
1. acid ~ = acid aromatic din unele răşini vegetale (smirnă), folosit în medicină, în parfumerie şi în industria coloranţilor.