OK
X
antepune
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (după fr. antéposer)
1.
a
pune
înainte;
(înv.)
a
prepune.
2.
(antonim)
a
postpune.
antepunere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. antepune)
1.
acțiunea
de
a
antepune
și
rezultatul
ei.
2.
(lingv.)
faptul
de
a
fi
plasat
în
fața
unui
alt
element
(adjectivul
calificativ
înainte
de
substantiv
etc.);
antepoziție,
procliză.
antepoziție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. antéposition)
1.
(lingv.)
antepunere;
stare
a
cuvântului,
a
particulelor
antepuse.
2.
~a
uterului
=
deplasare
înainte
a
uterului.
3.
(anton.)
postpoziție.
antepunere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. antepune)
1.
acțiunea
de
a
antepune
și
rezultatul
ei.
2.
(lingv.)
faptul
de
a
fi
plasat
în
fața
unui
alt
element
(adjectivul
calificativ
înainte
de
substantiv
etc.);
antepoziție,
procliză.
procliză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. proclise)
1.
așezare
a
unui
cuvânt,
a
unei
particule
etc.
în
poziție
proclitică;
antepunere.