Dictionar

Rezultate principale (Antepunere):

Antepunere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. antepune)

1. acțiunea de a antepune și rezultatul ei.

2. (lingv.) faptul de a fi plasat în fața unui alt element (adjectivul calificativ înainte de substantiv etc.); antepoziţie, procliză.


Rezultate secundare (Antepunere):

Antepoziţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antéposition)

1. (lingv.) antepunere; stare a cuvântului, a particulelor antepuse.

2. ~a uterului = deplasare înainte a uterului.

3. (anton.) postpoziție.


Procliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. proclise)

1. aşezare a unui cuvânt, a unei particule etc. în poziţie proclitică; antepunere.