OK
X
anterioritate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. antériorité)
1.
însușirea
de
a
fi
anterior;
prioritate
de
timp;
precedență.
2.
(anton.)
posterioritate.
antecedență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antécédence)
1.
faptul
de
a
fi
antecedent;
anterioritate.
2.
fenomen
prin
care
un
curs
de
apă
își
menține
traseul,
preexistent
deformărilor
tectonice.
posterioritate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. postériorité)
1.
calitatea
de
a
fi
posterior,
faptul
de
a
fi
posterior
(în
timp).
2.
(anton.)
anterioritate.
prioritate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. priorité)
1.
însușire
de
a
fi
primul
într-o
succesiune
temporală;
anterioritate,
întâietate.
2.
importanță
primordială
pe
care
o
are
sau
trebuie
să
o
aibă
cineva
sau
ceva
în
raport
cu
altcineva
sau
cu
altceva;
precădere,
primordialitate.
3.
dreptul
de
a
face
ceva
înaintea
altora;
avantaj
special
de
care
se
bucură
cineva
sau
ceva;
(jur.)
preferință.
4.
(circulație)
dreptul
de
a
trece
înaintea
altora.
5.
(circulație)
~
de
dreapta
=
regulă
de
circulație
care
impune
șoferului
care
vine
din
stânga
să
cedeze
trecerea
celui
care
vine
din
dreapta.