Dictionar

Acefalie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acéphalie)

1. lipsă a capului la unele animale inferioare.

2. monstruozitate, lipsa capului sau nedezvoltarea regiunii cefalice.


Megacefalie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mégacéphalie)

1. dezvoltare exagerată a craniului; megalocefalie.


Acefal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acéphale, lat. acephalus)

1. care prezintă acefalie.

2. (bot.) fără capitul floral; fără organ capituliform.


Megacefal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. megacéphale)

1. care prezintă megacefalie; megalocefal.


Megalocefalie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mégalocéphalie)

1. (med.) termen medical pentru o creștere anormală a volumului și dimensiunii craniului, de obicei asociată la o hipertrofie a feței; megacefalie.