anticiclon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anticyclone)

1. regiune în care presiunea atmosferică crește de la periferie spre centru și masele de aer au o mișcare divergentă, producând vreme senină.

anticiclonal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anticyclonal)

1. (meteo.) referitor la anticiclon (centru de presiune atmosferică ridicată); anticiclonic.

anticiclonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anticyclonique)

1. referitor la anticiclon; cu caracter de anticiclon; (rar) anticiclonal.

anticiclonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anticyclonique)

1. referitor la anticiclon; cu caracter de anticiclon; (rar) anticiclonal.

dorsal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dorsal)

1. adj. referitor la partea posterioară a corpului sau a unui organ.
2. (s. m.) marele ~ = cel mai lat mușchi al spatelui.
3. (despre foneme) articulat în spatele limbii.
4. s. f. sistem muntos care se întinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separând două bazine.
5. lanț muntos care se întinde pe spațiul unui continent.
6. relief mai puțin accidentat, care separă unități de relief mai joase.
7. prelungire a unui anticiclon între două zone cu presiune atmosferică mai coborâtă, care poate fi asemănată cu un „bot de deal”.

anticiclonal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anticyclonal)

1. (meteo.) referitor la anticiclon (centru de presiune atmosferică ridicată); anticiclonic.