Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. minéraliser)
1. tr., refl. (despre metale) a (se) transforma în mineral.
2. tr. a modifica apa prin descompunerea substanţelor minerale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déminéraliser)
1. tr. a elimina sărurile minerale dintr-o substanţă organică.
2. refl. (despre substanţe organice) a pierde sărurile minerale proprii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. minéralisation)
2. depozitare a unor substanţe minerale în ţesuturile vii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. minéralisateur)
1. adj. care preface un metal în mineral, combinându-se cu el; mineralizant.
2. s. n. substanţă care favorizează formarea sau cristalizarea unor minerale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. reminéra-liser)
1. (med., biol.) a redobândi mineralele până la compoziţia normală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dentine)
1. substanţă proteică, bogat mineralizată, din care este formată pulpa dintelui; ivoriu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. minéralisateur)
1. adj. care preface un metal în mineral, combinându-se cu el; mineralizant.
2. s. n. substanţă care favorizează formarea sau cristalizarea unor minerale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. minéralisation)
2. depozitare a unor substanţe minerale în ţesuturile vii.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (rus. mineralog, germ. Mineralog)
1. specialist în mineralogie, știință care se ocupă cu studiul complex al mineralelor; (înv.) mineralist, (înv.) mineralizator, (înv.) mineralogist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ostéomalacie)
1. (med.) decalcificare osoasă (indusă de o lipsă de mineralizare) provocată de tulburări profunde în metabolismul fosforului și al calciului din substanța osoasă; ramolire a scheletului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. reminéralisation)
1. acțiunea de a furniza organismului mineralele care îi lipsesc; redobândire în organism a constituenților minerali lipsă sau pierduți; remineralizare.