Dictionar

Minimaliza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. minimalisieren; minimal + suf. -iza)

1. a reduce la minim, a micşora importanţa, valoarea; a subaprecia; a minimiza.


Minimalizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (minimaliza)

1. acțiunea de a minimaliza și rezultatul ei; minimizare.

2. diminuare a valorii, a importanței cuiva sau a ceva.

3. (antonime) maximalizare, maximizare.


Minimalizat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (minimaliza)

1. redus la minimum ca importanță, valoare et cetera; bagatelizat, diminuat, minimizat.

2. (antonime) maximizat, maximalizat.


Bagateliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. bagatellisieren)

1. a diminua importanţa unui lucru; a subaprecia, a minimaliza, a desconsidera.


Externalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. externality)

1. atitudine de minimalizare a efectelor economice negative generate de poluare asupra resurselor mediului ambiant.


Maximaliza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. maximaliser)

1. a duce până la punctul cel mai înalt, a acorda cea mai mare valoare; a deveni maxim; a maximiza.

2. (antonime) a minimaliza, a minimiza.


Minimiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. minimiser)

1. a minimaliza.

2. (mat.) a da unei cantităţi valoarea sa minimală.


Bagatelizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. bagateliza)

1. acțiunea de a bagateliza și rezultatul ei; minimalizare, subestimare, subapreciere.

2. diminuare a importanței unui lucru, a unui fapt, a unei idei; bagatelizat.

3. (anton.) supraapreciere, supraestimare.


Minimizat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (minimiza)

1. redus la minimum; minimalizat.

2. (antonime) maximizat, maximalizat.