Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticonformisme)
1. respingere a conformismului; comportare care sfidează conformismul; nonconformism.
2. nerespectarea convențiilor sociale, a normelor general acceptate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. conformisme)
1. disponibilitatea de a se conforma.
2. atitudine oportunistă, acceptarea necritică, mecanică şi supunerea formală, docilă faţă de orice obiceiuri, idei, hotărâri.
3. (antonime) anticonformism, nonconformism, progresism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. non-conformisme)
1. abatere conştientă de la regulile în uz, tendinţa de a nu accepta moravurile, mentalitatea, tradiţiile unui anumit mediu; anticonformism.