Dictionar

anticorp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anticorps)

1. proteină specifică elaborată de organism ca răspuns la pătrunderea unui antigen.
 

antianticorp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antianticorps)

1. substanță în organism în urma injectării de anticorpi, care neutralizează acțiunea acestora.
 

autoanticorp

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. auto-anticorps)

1. anticorp produs de organism, împotriva propriilor sale celule sau țesuturi.
 

heteroanticorp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hétéro-anticorps)

1. anticorp activ contra unui antigen provenind de la indivizi de specii diferite.
 

imunoanticorp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (imuno- + anticorp)

1. anticorp rezultat în urma unui proces de imunizare.
 

izoanticorp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (izo- + anticorp)

1. anticorp care reacționează specific cu un antigen de la un organism din aceeași specie.
 

aglutinant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. agglutinant, lat. agglutinans)

1. adj. care aglutinează.
2. care se lipește.
3. limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă cu ajutorul afixelor atașate la rădăcina cuvântului.
4. s.m. anticorp care coagulează bacteriile din organism.
5. s.n. substanță care are proprietatea de a coagula coloizii.
6. material de legătură între agregate.
 

aglutinină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agglutinine)

1. anticorp care se formează în sistemul reticular și limfocitar prin administrare de vaccinuri.
2. denumire dată unor substanțe specifice (anticorpi) conținute în anumite seruri, substanțe care provoacă aglutinarea, fie a anumitor microbi, fie a globulelor roșii.
 

alexină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alexine)

1. (med.) substanță albuminoidă conținută în serul normal de sânge, capabilă să completeze acțiunea unei imunizine.
2. substanță proteică din plasma sangvină; complement; anticorp.
 

antiaglutinină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. antiagglutinin)

1. anticorp specific care provine din acțiunea aglutininei.
 

antianticorp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antianticorps)

1. substanță în organism în urma injectării de anticorpi, care neutralizează acțiunea acestora.
 

antiblastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiblastique)

1. (despre un ser imun) care împiedică dezvoltarea germenului corespunzător anticorpilor serului respectiv.