Dictionar

monopoliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. monopoliser)

1. a supune regimului de monopol, printr-o decizie legală sau prin eliminarea concurenței; a exercita un monopol.
2. (fig.) a acapara, a căuta să obțină toate drepturile asupra unui lucru, să-și impună drepturi exclusive.
 

demonopoliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + monopoliza)

1. a desființa un monopol (2).
 

monopolizație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. monopolization)

1. acțiunea de a monopoliza și rezultatul ei.
2. monopolizare.
 

monopolizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monopolisateur)

1. care monopolizează; care stabilește un monopol; acaparator.
2. care își asumă un privilegiu exclusiv.
3. care își rezervă folosirea, profitul unui lucru (concret sau abstract).
 

antimonopolist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. antimonopolist, rus. антимонополист)

1. care se opune monopolurilor; care dorește să restrângă puterea și influența marilor corporații monopolizatoare.
 

antitrust

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. antitrust)

1. inv. care se opune monopolizării pieței și îngrădirii liberei concurențe.
 

competiție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. compétition, lat. competitio)

1. luptă, rivalitate simultană între mai multe persoane sau grupuri de oameni care urmăresc același scop.
2. tip de eveniment în care mai multe persoane concurează pentru a câștiga; concurs, întrecere (sportivă).
3. (biol.) concurență existentă între indivizi din aceeași specie sau indivizi din specii diferite pentru a monopoliza resursele unui anumit mediu; luptă pentru existență.
4. (var.) competițiune.
 

oligopol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. oligopol)

1. piață a mărfurilor monopolizată de un număr redus de mari producători.
2. cvasimonopol; piață dominată de câteva companii.
 

monopolizație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. monopolization)

1. acțiunea de a monopoliza și rezultatul ei.
2. monopolizare.