Rezultate principale (Montanism):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. montanisme)
1. doctrină religioasă creştină a unei secte din sec. II, care propovăduia ascetismul şi submina ierarhia bisericească.
Rezultate secundare (Montanism):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ultramontanisme)
1. curent extremist în cadrul catolicismului, apărut în sec. XV, care susţinea infailibilitatea şi puterea nelimitată a papei în chestiunile bisericeşti şi laice.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. montaniste, it. montanista)
1. I.referitor la montanism, propriu montanismului.
2. care aderă la montanism (doctrina eretică a lui Montanus care a pretins că este un profet inspirat și a anunțat că se apropie sfârșitul lumii).
3. II. adept al montanismului.
4. (înv.) specialist în exploatări miniere.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. ultramontain)
1. I. adj. de dincolo de munți; (rar) ultramuntean.
2. s.m.f. locuitor de dincolo de munți.
3. II. adj. care susține poziția tradițională a bisericii italiene (puterea absolută a Papei).
4. referitor la ultramontanism; care aparține ultramontanismului.
5. s.m.f. partizan al ultramontanismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. ultramontaniste)
1. I. referitor la ultramontanism (doctrină care apără autoritatea absolută a papei).
2. II. adept al ultramontanismului.