Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mutisme)
1. muţenie; (p. ext.) tăcere încăpăţânată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuthisme)
1. intoxicaţie cu săruri de bismut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (surdo- + mutism)
1. defectul surdomuţilor; surdomutitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. surdi-mutité, surdimutité)
1. stare permanentă în care o persoană nu este capabilă să comunice prin vorbire sau să perceapă mesaje prin auz; surdomutism.