OK
X
muzicalitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. musicalité)
1.
însușirea
de
a
fi
muzical;
armonie,
sonoritate.
melodie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. mélodie, it., lat. melodia)
1.
succesiune
expresivă
de
sunete
muzicale
care
alcătuiesc
un
cântec;
(p.
ext.)
compoziție
muzicală,
cântec.
2.
(fig.)
muzicalitate.
sonoritate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sonorité, lat. sonoritas)
1.
însușirea
de
a
fi
sonor;
timbru
cald
și
plin.
2.
muzicalitate.
3.
sunet
caracteristic,
nuanță.
4.
calitatea
unor
corpuri
de
a
propaga
și
amplifica
sunetele;
rezonanță.