Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. narration, lat. narratio)
2. parte a unui discurs cuprinzând expunerea faptelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dégénération)
1. faptul de a degenera, de a pierde din valoare, din calități et cetera; degenerare.
2. (med.) alterarea unui țesut sau organ, a cărui structură sau funcționare devine patologică; degenerescență.
3. (var.) degenerațiune, (înv.) degenărățiune, (înv.) degenerăciune, (înv.) deghenerație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Diegese)
1. povestire, naraţiune; expunere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Epos, gr. epos)
1. epopee.
3. ansamblul principalelor motive epice proprii unei culturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (expune)
2. relatare; ceea ce se expune.
4. ~ de motive = prezentare a unui proiect de act normativ cuprinzând sublinierea şi motivarea soluţiilor noi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. fabula)
1. specie a genului epic, alegorică, (în versuri), în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, prin procedeul personificării animalelor sau lucrurilor.
2. scurtă narațiune la care participă animale personificate.
3. subiectul, textura unei scrieri literare.
4. povestire în care nu se poate deosebi realul de invenție, de născocire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., gr. historia, it. istoria, după fr. histoire)
1. proces obiectiv al dezvoltării fenomenelor în natură și societate.
2. știință care studiază dezvoltarea societății omenești în întreaga ei complexitate.
3. știință care se ocupă cu studiul apariției și dezvoltării faptelor într-un anumit domeniu.
4. expunerea critică a unor fapte istorice.
6. (fam.) întâmplare, pățanie; poznă.