Dictionar

Nazism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nazisme, germ. Nazismus)

1. doctrină politică a fascismului german, profund antiumană, care, susţinând superioritatea rasei ariene, încerca justifice violenţa, genocidul, războaiele de cotropire; naţional-socialism.


Neonazism

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. neonazismo)

1. curent politic care încearcă reînvie nazismul.


Antinazist, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (cf. germ. antinazistisch)

1. (persoană) care se opune nazismului, ideologiei național-socialiste.


Denazifica

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. dénazifier)

1. a scăpa de influența nazismului.

2. (istorie) a desfiinţa nazismul german şi urmările lui.

3. (var.) a denațifica.

4. (antonim) a nazifica.


Hitlerism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hitlérisme)

1. doctrină de factură imperialistă, rasistă şi dictatorială, elaborată de Hitler; nazism, naţional-socialism.


Naţional-socialism

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Nationalsozialismus, fr. national-socialisme)

1. nazism.


Nazifascism

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. nazifascismo)

1. uniune între nazismul german şi fascismul italian, în ultima parte a celui de-al doilea război mondial.


Nazifascist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (it. nazifascista)

1. I. referitor la nazifascism, propriu nazifascismului (termen care desemnează în mod unitar nazismul și fascismul).

2. II. adept, partizan al nazifascismului.