Dictionar

Antinomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antinomie, lat. antinomia)

1. contradicţie categorică între două legi, teze sau principii ce se exclud reciproc.


Antinomic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antinomique)

1. referitor la antinomie.

2. care creează o antinomie, o opoziție, uneori o contradicție.

3. (antonim) concordant.