Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiparticule)
1. particulă elementară, cu proprietăţi opuse celor care caracterizează atomii elementelor chimice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anihila)
2. (fiz.) proces prin care o particulă şi o antiparticulă interacţionează, transformându-se într-o particulă de altă natură.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. antibaryon)
1. (fizică) antiparticulă a unui barion.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. antielectron)
1. (fiz.) antiparticulă a electronului; pozitron.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. antiméson)
1. (fizică) antiparticulă a mezonului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antineutrino)
1. antiparticulă a unui neutrino, în procesele nucleare.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. antineutron)
1. (fizică) particulă elementară neutră din punct de vedere electric, având masa egală cu cea a neutronului, dar având un moment magnetic opus acestuia; antiparticulă a neutronului.