Rezultate principale (Obiecta):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. objecter, lat. obiectare)
1. a aduce o obiecţie; a spune ceva contrar; a contesta.
Rezultate secundare (Obiecta):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (obiecta)
1. acțiunea de a obiecta și rezultatul ei; obiecție.
2. argument pe care cineva îl opune unei afirmații, unei propuneri, unei cereri; obiecție.
3. dezaprobare verbală adresată cuiva în semn de nemulțumire; imputare, reproș.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (obiecta)
1. acțiunea de a obiecta și rezultatul ei; obiecție.
2. argument pe care cineva îl opune unei afirmații, unei propuneri, unei cereri; obiecție.
3. dezaprobare verbală adresată cuiva în semn de nemulțumire; imputare, reproș.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (în- + tâmpina)
1. a ieși în calea cuiva, a merge înaintea cuiva, a primi pe cineva.
2. (înv. și reg.) a da în cale peste cineva sau ceva; a întâlni.
3. (fig.) a da peste, a găsi, a avea parte de; a face față, a acoperi.
4. (înv.) a replica, a răspunde, a obiecta (cuiva).