Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. obscurantisme)
1. atitudine ostilă faţă de răspândirea ştiinţei şi culturii.
2. refuzul progresului, difuzării cunoștințelor și culturii; stare de înapoiere culturală.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. obscurantiste)
1. I. referitor la obscurantism (atitudine de opoziție față de diseminarea cunoștințelor, în orice domeniu).
2. II. adept al obscurantismului.
3. persoană care refuză progresul și diseminarea cunoștințelor și culturii.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. voltairien)
1. I. referitor la ideile și filosofia lui Voltaire.
2. propriu lui Voltaire; care caracterizează opera lui Voltaire.
3. care împărtășește ideile lui Voltaire; care este sceptic, hedonist și nu foarte devotat; voltairist.
4. care critică, combate valorile consacrate, mai ales morale și religioase.
5. care provine din anticlericalism, dintr-o anumită libertate de gândire și de exprimare.
6. II. adept al voltairianismului.
7. cel care adoptă sau exprimă o atitudine de anticlericalism şi scepticism, proprii lui Voltaire.
8. persoană care împărtășește ideile lui Voltaire și aprobă lupta sa împotriva obscurantismului și bigotismului.