Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. obturation, lat. obturatio)
1. obturare.
2. (med.) astupare a unui orificiu, a unei cavităţi.
3. ~ dentară = astuparea terapeutică a cavităţii unui dintre cariat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Intarsie, it. intarsio)
1. tehnică de ornamentare a mobilierului prin încrustarea în lemn a unor plăcuțe și fâșii din os, fildeș etc. sau din lemn de altă culoare; intarsiatură.
2. (stomatologie) ~ dentară = tip de obturație efectuată în cazul cavităților dentare foarte mari, sau când este necesar să se procedeze la reconstrucția anatomică exactă a unei părți a coroanei, sau când există necesități estetice deosebite: reconstrucția părții lipsă a dintelui este efectuată în laborator și aplicată ulterior pe suprafața dintelui rămasă printr-o tehnică adezivă sau cimentare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. strobophotographie)
1. studiu fotografic şi analitic al mişcărilor periodice constând în înregistrarea intermitentă pe unul şi acelaşi negativ a diferitelor poziţii ale unui corp în mişcare, realizată prin întreruperea periodică fie a iluminării, fie a obturaţiei.