Dictionar

 

dezocupa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după it. disoccupare)

1. a elibera un loc ocupat.
2. refl. a se face liber.
 

ocupant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. occupant)

1. stat, armată, trupă etc. care ia în stăpânire un teritoriu, un oraș străin.
2. cel care ocupă un loc, o masă etc.
 

ocupație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. occupation, lat. occupatio)

1. luare (temporară) în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină; cucerire.
2. îndeletnicire, profesiune, meserie.
 
 
 
 
 
 

absent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absent, lat. absens)

1. care lipsește de undeva.
2. (fig.) distrat; preocupat.
 
 
 

absorbit, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (absorbi)

1. adj., s.n. (fluid) încorporat de o substanță absorbantă.
2. adj. (fig.) preocupat; captivat.