Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., /2/ engl. occurrence)
1. apariţie, circumstanţă întâmplătoare.
2. (lingv.) prezenţa unui cuvânt într-un text.
3. fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (co- + ocurență, cf. fr. cooccurrence)
1. ocurență simultană, în timp sau în spațiu, a două sau mai multe elemente, lucruri etc.
2. (lingvistică) apariția simultană a unităților lingvistice (cuvinte, fraze, intonații etc.) în același discurs.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. hapax)
1. (lingv.) cuvânt care apare o singură dată într-un text; hapax legomenon.
2. (filosofie) (prin analog.) ocurență care apare o singură dată în viața unui individ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (co- + ocurență, cf. fr. cooccurrence)
1. ocurență simultană, în timp sau în spațiu, a două sau mai multe elemente, lucruri etc.
2. (lingvistică) apariția simultană a unităților lingvistice (cuvinte, fraze, intonații etc.) în același discurs.