Dictionar

acetilenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylène)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.
 

oxiacetilenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oxyacétylène)

1. combinație a acetilenei cu oxigen.
 

acetilenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acétylénique)

1. (despre compuși chimici) derivat din acetilenă.
2. hidrocarburi ~ce = alchine.
 

oxiacetilenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oxyacétylénique)

1. referitor la oxiacetilenă.
2. sudură ~ă = procedeu de sudură cu flacăra întreținută de oxigen și acetilenă.