Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. homologie)
1. calitatea a ceea ce este omolog.
2. (mat.) corespondenţă omografică între punctele unui acelaşi plan proiectiv.
3. (biol.) corespondenţă de structură a unuia sau a mai multor organe de la două specii diferite.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. entomologie)
1. ramură a zoologiei care studiază insectele; (rar) insectologie.
2. (var.) (înv.) entomologhie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gnomologie)
1. culegere de sentinţe, de maxime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pomologie)
1. studiul morfologic şi agrobiologic al pomilor fructiferi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acrido- + -logie)
1. parte a entomologiei care studiază lăcustele; studiul științific al lăcustelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aranéographie)
1. parte a entomologiei, care se ocupă cu descrierea păianjenilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aranéologie)
1. (zool.) parte a entomologiei referitoare la păianjeni; arahnologie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bipenné)
1. (despre frunze compuse) cu pețiolurile dispuse de două ori penat.
2. (botanică) se referă la o frunză penată ale cărei foliole sunt ele însele penate.
3. (entomologie) care are două aripi; dipter.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. cérambycidés)
1. (entomologie) familie de insecte coleoptere cu antene foarte lungi, cu corpul lung și viu colorat, cu larve xilofage; (la sg.) insectă din această familie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (endofag + -ie)
1. (entomologie) însușirea unor insecte de a se alimenta în spații închise.