Dictionar

orca

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. orca)

1. delfin foarte mare, feroce, care atacă îndeosebi focile.
 

extorca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. extorquer, lat. extorquere)

1. a obține ceva (în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce.
 

miniremorcă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mini1- + remorcă)

1. remorcă de mici proporții.
 

orcan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Orkan)

1. (met.) ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei.
 

remorca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. remorquer)

1. a trage în urma sa (o navă, un vagon etc.).
2. (fig.) a lua cu sine, a atașa unui grup, a trage.
 

remorcă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. remorque)

1. vehicul fără mijloc propriu de deplasare, tras de un vehicul motor.
2. a fi la ~a (cuiva sau a ceva) = a depinde cu totul (de cineva sau de ceva).
3. parâmă rezistentă, cablu servind pentru remorcarea unei nave, a unui șlep etc.
 

retorca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rétorquer)

1. a întoarce împotriva adversarului propriile-i argumente; a replica.
 

acvaplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaplane)

1. planșă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcație cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planșă.
3. ambarcație de transport având propulsie cu reacție submarină.
 

barbetă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. barbetta)

1. (pl.) favoriți.
2. parâmă scurtă la fixarea sau remorcarea ambarcațiilor.
3. centură de metal rezistentă, la baza turelei unui tun naval.
 

camping-trailer

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. camping trailer)

1. (sport) vehicul remorcabil transformat în locuință (ocazională pentru petrecerea vacanțelor); rulotă.
 

carota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. carotter)

1. (fam.) a înșela; a estorca.
2. a juca la biliard astfel încât adversarului să-i rămână o lovitură dificilă.
 

ciompi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ciompi)

1. pl. nume dat muncitorilor torcători de lână din Florența sec. XIV, care, aliați cu meseriașii neîncadrați în bresle, s-au răsculat în 1378 împotriva negustorilor, bancherilor și patronilor.
 

concusiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concussion, lat. concussio)

1. extorcare de bani făcută de un funcționar public.