Dictionar

 

autoorganizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + organizare)

1. proprietate a unui sistem evolutiv de a-și elabora noi forme de organizare, noi modele sau structuri interne.
 
 
 
 
 

anarhism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)

1. concepție, mișcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului și formele lui de organizare, a ordinii și disciplinei sociale în general.
2. stare de anarhie.
 

anomie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anomie)

1. stare de dezorganizare a societății, caracterizată prin lipsa de legi, de norme.