antiteză
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. antithèse, gr. antithesis)
Etimologie: (fr. antithèse, gr. antithesis)
1. opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți.
2. figură de stil care exprimă opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje etc. puse reciproc în lumină.
3. (fil.; la Hegel) treapta a doua a triadei, opusă tezei.