Dictionar

Ortoscop

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orthoscope)

1. aparat de polarizaţie pentru observarea intersecţiilor de cristal în lumina polarizată.

2. aparat pentru examinarea fundului de ochi şi a irisului.


Ortoscopic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. orthoscopique)

1. (despre un sistem optic) care formează imagini corecte.


Ortoscopie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orthoscopie)

1. calitate a unui obiectiv fotografic sau a unui sistem optic de a nu produce distorsiuni.


Rectiliniar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rectilinéaire)

1. (despre sisteme optice) ortoscopic.