Rezultate principale (Oscila):
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. osciller, lat. oscillare)
1. a se mișca alternativ în direcții opuse; a se balansa.
2. (fig.) a manifesta nehotărâre; a ezita, a șovăi; (p. ext.) a flutura.
3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel încât una sau mai multe din mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive sau negative.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. oscillum, fr. oscille)
1. (la romani) mască a lui Saturn sau a lui Bacus, suspendată în casă pentru a îndepărta relele.
Rezultate secundare (Oscila):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oscillant)
1. care oscilează.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oscillation, lat. oscillatio)
1. mişcare periodică alternativă a unui corp faţă de o poziţie de echilibru.
2. variaţie periodică, în timp, a mărimilor caracteristice unui sistem fizic.
3. (fig.) şovăială, ezitare; fluctuaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oscillateur)
1. sistem fizic care efectuează oscilaţii.
2. aparat, dispozitiv care, alimentat de la o sursă de energie (electrică), produce unde electromagnetice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oscillatoire)
1. care este de natura oscilației; cu oscilații.
2. (var.) oscilator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)
1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisoscillométrie)
1. inegalitate de amplitudine a oscilaţiilor arteriale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apériodique)
1. lipsit de periodicitate; aciclic.
2. (despre un sistem fizic) care atinge fără oscilaţii o poziţie de echilibru.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. harmonique, lat. harmonicus, gr. harmonikos)
1. bazat pe principiile armoniei; armonios.
2. sunete ~ce (şi s. f.) = sunete de diferite înălţimi, a căror frecvenţă reprezintă un multiplu întreg al unei frecvenţe fundamentale; oscilaţie ~ă = oscilaţie a unei mărimi care variază periodic după anumite legi; (mat.) diviziune ~ă = ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în acelaşi raport.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audiofréquence)
1. frecvenţă a oscilaţiilor sonore percepute de auz.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autodyne)
1. montaj de radiorecepţie care foloseşte tub electronic ca detector şi oscilator.