Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. oxhydryle, germ. Oxhydril)
1. (chimie) radical OH care apare în molecule de apă, hidroxizi etc.; hidroxil.
2. (var.) (ieșit din uz) osidril.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydroxyle)
1. radical monovalent compus dintr-un atom de hidrogen şi un atom de oxigen; oxidril.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. polyalcool)
1. alcool cu două sau mai multe grupe oxidril în moleculă.