palindrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. palindrome, it. palindromo)

1. grup de cuvinte sau cuvânt care poate fi citit de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga fără să-și piardă sensul (ex. aerisirea; ele fac cafele; Roma Amor).
2. (mat.) un număr ale cărui cifre sunt simetrice (ex. 1991).
3. joc distractiv constând în găsirea unui cuvânt care, citit direct și invers, să aibă același înțeles sau, în alt caz, să aibă un alt sens.

palindromic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. palindromique)

1. care se referă la palindrom.
2. recurent.

palindromie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. palindromia)

1. (med.) recrudescență a unei boli.

palindromic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. palindromique)

1. care se referă la palindrom.
2. recurent.

recurent, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. récurrent, lat. recurrens)

1. adj. care revine la punctul de pornire; palindromic.
2. (despre boli) care recidivează.
3. febră ~ă = boală infecțioasă având aceleași simptome ca febra tifoidă.
4. (mat.) serie ~ă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă; iterativ.
5. s. m. f. (jur.) cel care face recurs.